Expoziția este un eseu vizual despre caracterul implacabil, straniu și teribil, al existenței umane; despre modul în care violența a fost investită, de-a lungul secolelor, cu semnificație, glorie și necesitate, în timp ce pacea – deși elogiată ideologic – a fost consemnată de istorie doar ca un episod marcat de o fragilitate incalculabilă.

Aluzia la romanul lui Tolstoi constituie atât pretextul, cât și expresia directă a acestor două stări primordiale, ilustrate cu generozitate în istoria artei noastre familiare – de la Columna lui Traian sau reprezentările romantice ale unor bătălii naționale legendare, până la ororile Marelui Război și lupta de clasă din propaganda comunistă.