Tropicana

Între Tropice se află un spațiu care de secole a captivat imaginația umană.

Poate că este chemarea miturilor ancestrale, abundența luxuriantă a naturii sau forța neclintită a culturilor care au înflorit de secole în America Latină, Africa Centrală, Orientul Mijlociu, India, Asia de Sud-Est și Oceania.

Aici, arta scapă oricărei cronologii. Sculpturile tribale, născute cu decenii în urmă, păstrează o prospețime atât de intensă încât ar putea fi confundate cu creații moderne. În același timp, creațiile contemporane nu se limitează la a onora tradiția – ci o renasc, transformând moștenirea culturală într-o forță vie care vorbește direct prezentului, impregnată de istoria complexă pe care aceste societăți au trăit-o în trecutul lor recent colonial și postcolonial.

Aşa-numitele „obiecte de putere” ale comunităților tropicale ancestrale – reprezentări ale strămoșilor, amulete, arme, costume ritualice, chiar și obiecte utilitare – au aprins cândva imaginația suprarealiștilor și cubiștilor, modelând ireversibil cursul artei moderne timpurii. În zilele noastre, arta tropicelor a reapărut în prim-plan, fiind celebrată de muzee și galerii de renume și asigurându-și un loc central pe scena mondială a Bienalei de la Veneția.

Această expoziție reunește ambele tipuri de artă tropicală. Pe de o parte, artă tribală, creată de artiști anonimi care adesea erau și figuri spirituale in comunităţile lor, înzestrându-și creațiile cu forțe protectoare sau intenții conflictuale. Pe de altă parte, artă modernă și contemporană, realizată de artiști originari din tropice, care și-au canalizat moștenirea culturală în răspunsuri personale la viteza, tensiunea și dilemele lumii de astăzi.

De la spațiul ritualic la studioul contemporan, arta tropicală a avut mereu un scop esențial: proiectarea identității. Un criteriu rămâne imuabil – numai arta de înaltă valoare estetică poate deveni „sacră” și „puternică”, ca o condiție necesară, dar nu suficientă – si astfel frumusețea și forța lăuntrică se împletesc inseparabil.

Chiar dacă muzica epocii noastre complexe poartă uneori accente disonante, ritmul Tropicelor continuă să bată puternic, neîntrerupt și viu.