Unul dintre cei mai importanți sculptori români după Brâncuși, Ovidiu Maitec (1925 – 2007) este un reper incontenstabil pentru evoluția artei românești postbelice: a debutat nu în România, ci la Londra, în 1968, a avut alte patru expoziții în spațiul britanic, fiind susțint de doi galeriști și colecționari celebri din Marea Britanie: Jim Ede și Richard Demarco, grație cărora lucrări de Ovidiu Maitec se află azi la Tate Gallery, Kettle’s Yard Museum și în alte prestigioase colecții de artă internaționale. A participat de patru ori la Bienala de Artă de la Veneția, iar principala sa inovație tehnică – perforațiile ritmice în lemn – îi asigură un profil aparte în peisajul artei europene din ultima jumătate de veac. În timpul Revoluției din 1989, Ovidiu Maitec își va pierde o mare parte din operă, peste 70 de sculpturi, care vor arde într-un incendiu izbucnit în urma schimburilor de focuri din zona Televiziunii Române, unde își avea atelierul: un destin tragic care se va reflecta asupra ultimei perioade a vieții și a creației, pe care și-o va petrece între București și Paris.
