Ecce Homo / Iată omul!
cca. 1560
ulei pe pânză
65,5 x 53 cm

Caracterul extraordinar al vieții și al operei lui Tițian i-a determinat pe contemporanii săi să îl considere „un soare între alte stele”, făcând aluzie la un vers din Divina Comedie a lui Dante (Paradisul, Cântul 33).
A trăit aproape nouăzeci de ani și a avut o carieră îndelungată, creând într-un spirit inovator până în ultimele zile.
A inclus între patronii artei sale exponenţii întregii nobilimi italiene, ai elitelor veneţiene, un papă, trei împăraţi, pe regii Spaniei şi Franţei. Cu excepţia câtorva scurte călătorii, între care la Roma și la Augsburg, a locuit cea mai mare parte a vieţii în Veneto.

În Ecce Homo, Tițian exploatează o temă rară în pictura italiană a secolului al XVI-lea, fiindu-i prima dată comandată în anul 1543 de către omul de afaceri flamand Giovanni d’Anna (van Haanen). Din punct de vedere compozițional, lucrarea din colecția Brukenthal este similară versiunii din 1548, aflată la Muzeul Prado, Madrid, dar mai ales versiunii datate în jurul anului 1560, de la Galeria Națională a Irlandei, din Dublin.

Ecce Homo ne înfăţişează reprezentarea unui Hristos necăzut din demnitatea imperială, în pofida umilirilor la care a fost supus.
Accentele fizice se concentrează asupra privirii îndurerate, dar care nu îşi pierde superioritatea, asupra gâtului prelung şi puternic, asupra pieptului larg şi mâinilor ce ţin bățul de bambus asemenea unui sceptru. Toate aceste aspecte domină elementele calvarului: fruntea însângerată, faţa tumefiată, legăturile de la încheieturile mâinilor.
Haloul luminos din jurul capului dublează reprezentarea cununii de spini, în sensul unei deveniri prin care împărații acestei lumi se vor supune Împăratului Lumii. Un alt accent, de această dată vestimentar, cade asupra drapajului şi texturii hlamidei. Roşul puternic al veşmântului se sprijină pe albastrul fondului, în evidenţierea unei constituţii anatomice atletice, amintindu-ne de Hristos înviat şi înălţat la ceruri – atlet al virtuţii –, precum în frescele Capelei Sixtine.

Principalul element care diferențiază cele trei versiuni similare ale temei Ecce Homo este privirea lui Isus – resemnată în varianta Prado, retrasă din lume în varianta din Dublin.
În cea a Muzeului Brukenthal, Isus are ochii larg deschiși, aspect ce susține forţa şi demnitatea imperială în care este tratată această temă a disoluţiei.

Lucrarea a fost furată la 26/27 mai 1968 și regăsită prin Interpol în 1996, în Statele Unite ale Americii, în posesia lui Mike Opriși (originar din România), fiind apoi retrocedată proprietarului de drept, la 14 septembrie 1998.

The extraordinary nature of Titian’s life and work led his contemporaries to consider him “a sun among other stars”, alluding to a line from Dante’s Divine Comedy (Paradiso, Canto 33).
He lived for almost ninety years and had a long career, creating in an innovative spirit until his last days.
His patrons included the exponents of the entire Italian nobility and of the Venetian elite, a pope, three emperors, the kings of Spain and France. Apart from a few brief trips, including to Rome and Augsburg, he lived most of his life in Veneto.

In Ecce Homo, Titian exploits a rare theme in 16th-century Italian painting, first commissioned in 1543 by the Flemish businessman Giovanni d’Anna (van Haanen). Compositionally, the work in the Brukenthal collection is similar to the 1548 version in Prado Museum, Madrid, and especially to the version dated around 1560, from the National Gallery of Ireland, Dublin.

Ecce Homo depicts the representation of a Christ who hasn’t been stripped of his imperial dignity, despite the humiliations that he has been subjected to.
The physical accents focus on the pained, but never-failingly superior gaze, on the long, strong neck, on the broad chest and the hands holding the bamboo stick like a sceptre. All these aspects dominate the elements of the ordeal: the bloody forehead, the swollen face, the bindings on the wrists.
The luminous halo around his head doubles the representation of the crown of thorns, in terms of a becoming whereby the kings of this world will submit to the King of the World.
Another focus, this time on the clothing, falls on the drapery and texture of the mantle. The deep red of the garment is set against the blue of the background, highlighting an athletic anatomical build, reminding us of the risen Christ exalted to heaven – an athlete of virtue – as in the Sistine Chapel frescoes.

The main element that differentiates the three similar versions of the Ecce Homo theme is Jesus’ gaze – resigned in the Prado version, withdrawn from the world in the Dublin one.
In the version of Brukenthal Museum, Jesus’ eyes are wide open, a detail that supports the imperial strength and dignity in which this theme of dissolution is approached.

The work was stolen on May 26/27, 1968, and recovered by Interpol in 1996, in the United States of America, in the possession of Mike Opriși (originally from Romania), being returned to its rightful owner on September 14, 1998.