Comoara de la Brukenthal | Brukenthal Exclusive

expoziție temporară | temporary exhibition


Samuel von Brukenthal – un vizionar al progresului

Provenit din rândurile micii nobilimi săsești, baronul Samuel von Brukenthal (1721-1803) s-a remarcat printr-o carieră politică de excepție la curtea imperială din Viena, dar mai ales prin personalitatea sa vizionară în funcția de Guvernator al Marelui Principat al Transilvaniei.
Conceput în spirit egalitarist, de impulsionare a științei, înțelepciunii, frumosului, cercetării, dezvoltării și progresului, programul său își propunea crearea unui muzeu, a unei biblioteci, a unui colegiu – etape esențiale în fondarea unei viitoare universități.
În urma vizitei sale la Sibiu, italianul Domenico Sestini scria: „Dacă acest bărbat își va duce la împlinire înaltele scopuri, cred că va putea fi numit, în mod legitim, geniul Daciei. Astfel, Sibiul ar deține o bibliotecă bogată, o colecție de tablouri, un muzeu de istorie, o grădină botanică, dacă planurile și lăudabilele intenții ale acestui strălucit Mecena se vor împlini.”
Al doilea oraș ca mărime din Transilvania, Sibiul devine, pe durata activității de guvernator a lui Samuel von Brukenthal (1777-1787), spațiul implementării reformelor împărătesei Maria Theresa, între care se remarca prioritatea educației și creșterea standardelor de viață ale populației. Datorită unei concepții echilibrate, marcate deopotrivă de austeritatea protestantă și de diversitatea iluministă, cetatea de la periferia Imperiului Austriac se dezvoltă într-un centru cultural și economic, un standard al rentabilității și al premierelor.
Samuel von Brukenthal a contribuit la modernizarea Sibiului prin pavarea străzilor, extinderea canalizării, asanarea lacurilor din jurul orașului și folosirea noilor terenuri pentru cultivarea grădinilor. A sprijinit înființarea orfelinatelor, deschiderea școlilor, construirea unor instituții obștești, apariția primelor tipografii, a primelor jurnale și reviste, precum și înființarea primelor societăți de muzică, de lectură și de științe. De asemenea, a susținut deschiderea de teatre și librării. Prin bunăvoința baronului, a fost promovat Samuel Hahnemann, cel care va rămâne în istoria mondială ca fondator al homeopatiei.
Brukenthal a inițiat cultivarea cartofului și a trifoiului în Transilvania, a cultivat ananași, portocali, lămâi și arbori de nucșoară în orangeria de la Avrig, a susținut proiecte de aclimatizare a diferitelor soiuri de pomi fructiferi (95 de soiuri de păr, 40 de soiuri de piersic, 17 soiuri de măr) și rase de animale domestice (oi din Spania și bivoli albi din Egipt).
Toate aceste realizări constituiau transpunerea în plan real a metaforicului templu al umanității, în care, alături de cei care îi împărtășeau viziunea, a muncit în scopul promovării binelui obștesc și al modernizării.
După retragerea din funcția de guvernator, Samuel von Brukenthal a deschis pentru public biblioteca sa și etajul al II-lea al Palatului Brukenthal, unde, la 1790, putea fi vizitată o galerie de pictură cu 800 de lucrări expuse în treisprezece încăperi. În 1802 își semnează testamentul, având în vedere „această intenție patriotică și de utilitate comună”, dispunând ca întregul palat să fie transformat într-un muzeu. S-a stins din viață la 12 aprilie 1803.

Samuel von Brukenthal – a visionary of progress

Baron Samuel von Brukenthal (1721-1803), a member of the small Saxon nobility, distinguished himself through an exceptional political career at the imperial court in Vienna, but above all through his visionary personality as Governor of the Grand Principality of Transylvania.
Conceived in an egalitarian spirit, of promoting science, wisdom, beauty, research, development and progress, his programme proposed creating a museum, a library, a college – essential steps in the foundation of a future university.
Following his visit to Sibiu, the Italian Domenico Sestini wrote: “If this man will carry out his high goals, I believe he can legitimately be called the genius of Dacia. Thus, if the plans and laudable intentions of this brilliant Mecenas are fulfilled, Sibiu would possess a rich library, a collection of paintings, a history museum, and a botanical garden.”
The second largest city in Transylvania, Sibiu became, during Samuel von Brukenthal’s activity as Governor (1777-1787), the place where Empress Maria Theresa’s reforms were implemented, among which the priority of education and the increase of the population’s living standards stood out. Thanks to a balanced conception, marked by both Protestant austerity and Enlightenment diversity, the city on the periphery of the Austrian Empire developed into a cultural and economic centre, a standard of profitability and premiers.
Samuel von Brukenthal contributed to the modernization of Sibiu by paving the streets, extending the sewers, draining the lakes around the city and using the new land to cultivate gardens. He supported the establishment of orphanages, the opening of schools, the building of public institutions, the appearance of the first printing presses, of journals and magazines, and the founding of the first music, reading and science societies. He also supported the opening of theatres and bookshops. The Baron promoted Samuel Hahnemann, who would go down in world history as the founder of homeopathy.
Brukenthal initiated the cultivation of potatoes and clover in Transylvania, he grew pineapples, oranges, lemons and nutmeg trees in the Avrig orangery, he supported acclimatisation projects for different varieties of fruit trees (95 varieties of pear, 40 varieties of peach, 17 varieties of apple) and breeds of domestic animals (sheep from Spain and white buffalo from Egypt).
All these achievements constituted the real-life translation of the metaphorical temple of humanity, in which, together with those who shared his vision, he worked to promote the common good and modernization.
After retiring as Governor, Samuel von Brukenthal opened his library and the second floor of the Brukenthal Palace to the public, where in 1790 a painting gallery with 800 works displayed in thirteen rooms could be visited.
In 1802 he signed his will with “this patriotic intention and common utility” in mind, ordering that the entire palace be turned into a museum. He died on April 12, 1803.