Cap de copil
1555/56
ulei pe pânză
23,5 x 20 cm

Veronese s-a născut în familia pietrarului Gabriele, purtând inițial profesia tatălui său drept nume – Spezapreda („tăietor de piatră”). Mai târziu și l-a schimbat în Caliari, deoarece mama sa era fiica ilegitimă a nobilului Antonio Caliari, semnând astfel primele lucrări. Ulterior, a lucrat sub pseudonimul Veronese, după localitatea în care s-a născut, însă, după o vreme, a revenit la semnătura Caliari.

Artistul a pictat lucrări de foarte mari dimensiuni, cu subiecte istorice, religioase și mitologice, majoritatea păstrate în clădirile pentru care au fost create, în timp ce muzeele dețin în special portrete.

Micuțul portret din colecția Brukenthal face parte din procesul de creație al portretului Iseppo da Porto și fiul său Adriano, comandat pentru Palazzo Porto din Vicenza (o lucrare cu dimensiuni impresionante, 247 x 133 cm, aflată în prezent la Galeria Uffizi din Florența; pandantul, cu portretul soției lui Iseppo și al uneia dintre fiicele lor, se află la Muzeul de Artă Walters din Baltimore). Pentru datarea acestora au fost propuși anii 1555 și 1556 sau după 1552, când s-a încheiat construcția palatului Porto.
Pentru portretul lui Iseppo și al fiului acestuia, Veronese a desenat o schiță păstrată la Muzeul Luvru din Paris, în care putem observa modificarea orientării capului copilului, fapt ce explică ipoteza că portretul din colecția Brukenthal este un fragment păstrat dintr-o versiune ce a precedat portretul de la Uffizi sau un studiu în ulei pentru portretul lui Adriano. Un alt argument în acest sens îl constituie pânza specifică lucrărilor de mari dimensiuni (țesătură cu fire groase).

Portretistica lui Veronese excelează în reprezentarea figurilor luminoase, în abordări decorative.
Capul de copil, pictat realist, fără intervenţii şi consideraţii personale asupra subiectului, ne îngăduie să descifrăm personalitatea celui care a pozat tăcut, cu ochi iscoditori, întrebători, cu trăsături destinse de o uşoară mirare, specifică vârstei.
Luminozitatea delicată şi gradarea subtilă a cromaticii evidenţiază particularităţile fizionomice, focalizate de ochii căprui.

Veronese was born into the family of the stonemason Gabriele, initially bearing his father’s profession as his name – Spezapreda (“stone cutter”). He later changed it to Caliari, as his mother was the illegitimate daughter of the nobleman Antonio Caliari, thus signing his first works. He later worked under the pseudonym Veronese, as the town where he was born, but after a while reverted to the Caliari signature.

The artist painted very large works with historical, religious and mythological subjects, most of which are kept in the buildings for which they were created, while museums hold mainly portraits.

The small portrait in the Brukenthal collection is part of the creation process of the portrait Iseppo da Porto and his son Adriano, commissioned for Palazzo Porto in Vicenza (an impressively large work, 247 x 133 cm, currently in the Uffizi Gallery in Florence; the pendant, with a portrait of Iseppo’s wife and one of their daughters, is in the Walters Art Museum in Baltimore). The years 1555 and 1556 or after 1552, when the construction of the Porto Palace was completed, have been proposed for dating the painting.
For the portrait of Iseppo and his son, Veronese drew a sketch preserved in the Louvre Museum in Paris, in which we notice a change in the orientation of the child’s head, which justifies the hypothesis that the portrait in the Brukenthal collection is a fragment preserved from a version that preceded the portrait in Uffizi or an oil study for the portrait of Adriano. Another argument in this regard is the canvas specific to large-scale works (thick woven fabric).

Veronese’s portraiture excels in depicting luminous figures in decorative approaches.
A Child’s Head, realistically painted, without any intervention or personal considerations on the subject, allows us to decipher the personality of the quiet sitter, with inquisitive, questioning eyes and features filled with a slight age-specific wonder.
The delicate luminosity and subtle gradation of the chromaticity highlight the physiognomic features, focused by the brown eyes.