Portret de bărbat citind
cca. 1470
ulei pe lemn
44,5 x 32,5 cm

Portret de femeie rugându-se
cca. 1470
ulei pe lemn
44,5 x 32,5 cm

Pictor de origine germană, născut în regiunea Rinului Mijlociu (localitatea Seligenstadt), Hans Memling a ucenicit la Mainz, Köln și sub îndrumarea lui Roger van der Weyden, în Bruxelles. Din 1465 s-a stabilit în Bruges, unde a devenit cel mai apreciat pictor olandez al vremii și unul dintre cei mai înstăriți orășeni, rămânând acolo până la finalul vieții.
S-a specializat în lucrări cu tematică religioasă, care încorporau adesea reprezentările donatorilor sau ale patronilor săi; de asemenea, a introdus peisajul în planul îndepărtat al compoziției portretelor.
Cele două portrete pandant din colecția Muzeului Brukenthal înfățișează un cuplu matur, redat în stilul specific şcolii flamande. Atitudinea pioasă corespunde momentului lecturii; bărbatul ține în mâini o carte de rugăciuni și este reprezentat alături de fiul său; în spatele femeii se află un cățeluș, element inclus în compozițiile vremii ca simbol al fidelității conjugale.
Personajele poartă costumația epocii: haină căptușită cu blană în cazul bărbatului, rochie cu garnitură din blană și hennin (acoperământ al capului în formă de con sau trunchi de con) cu voal în cazul femeii.
Remarcăm unitatea în care sunt gândite cele două tablouri, realizată prin corespondențe cromatice (roșu-rubiniu pentru haina copilului și pentru draperia din portretul pandant) și compoziționale (peisajul din fundalul lucrărilor).
Din datele cunoscute în prezent, Hans Memling a pictat aproximativ 100 de piese devoționale (panouri de altar, diptice și triptice) și în jur de 30 de portrete, tematica acestor categorii găsind uneori locuri comune. Spre exemplu, unul dintre primarii orașului Bruges, Willem Moreel, este reprezentat, împreună cu soția sa Barbara, atât în compoziția Altarului Sf. Cristofor (Tripticul Moreel, Muzeul Groeninge din Bruges, datat 1484), cât și în două portrete pandant. Astfel, Olimpia Tudoran-Ciungan a susținut ipoteza cazului similar: donatorii din altarul Cele șapte bucurii ale Fecioarei Maria (aflat la Pinacoteca Veche din München, datat 1480) – Pieter Bultynck, împreună cu soția și fiul – sunt aceleași persoane din portretele pandant aflate în Muzeul Brukenthal.
Decan al ghildei Huidevetters și consilier orășenesc, Pieter Bultynck a trăit în Bruges între anii 1410 și 1481, căsătorindu-se în 1440. Împreună cu soția sa Catherina, a avut un singur copil, un băiat numit Adriaen.
Dată fiind importanța acordată în secolul XV moștenirii pe linie masculină, putem înțelege prezența lui Adriaen în ambele categorii de lucrări (altarul, respectiv portretele din colecția Brukenthal). Deoarece în compoziția Cele șapte bucurii ale Fecioarei Maria el poartă costum de adult, portretele au fost datate cu aproximativ zece ani mai devreme.

German painter born in the Middle Rhine region (in Seligenstadt), Hans Memling trained in Mainz, Cologne and under Roger van der Weyden’s guidance, in Brussels. From 1465 he settled in Bruges, where he became the most popular Dutch painter of his time and one of the wealthiest townsmen, remaining there for the rest of his life.
He painted especially religious-themed works, often incorporating depictions of his donors or patrons; he also introduced landscapes into the distant plane of portrait compositions.
The two pendant portraits in Brukenthal Museum collection depict a mature couple, rendered in the style of the Flemish school.
The pious attitude corresponds to the moment of reading; the man holds a book of prayers in his hands and he is depicted next to his son; behind the woman there is a puppy – an element included in the compositions of the time as a symbol of marital fidelity.
The characters wear the dress of the period: fur-lined coat in the case of the man, fur-trimmed dress and a hennin (a cone-shaped or cone trunk head covering) with a veil in the case of the woman.
We notice the unity in which the two paintings are conceived, achieved through chromatic correspondences (ruby-red for the child’s coat and the drapery in the pendant portrait) and compositional ones (the landscape in the background).
As far as we know, Hans Memling painted about 100 devotional pieces (altar panels, diptychs and triptychs) and around 30 portraits, the themes of these categories sometimes finding common ground. For example, one of the mayors of Bruges, Willem Moreel, is depicted with his wife Barbara both in the composition of the Altar of St. Christopher (Moreel Triptych, Groeninge Museum in Bruges, dated 1484) and in two pendant portraits. Thus, Olimpia Tudoran-Ciungan has stated the hypothesis of a similarity case: the donors of the altarpiece The Seven Joys of Virgin Mary (which can be found in the Old Pinacotheque in Munich, dated 1480) – Pieter Bultynck, together with his wife and son – are the same persons in the pendant portraits from the Brukenthal Museum.
Dean of the Huidevetters guild and town counsellor, Pieter Bultynck lived in Bruges between 1410 and 1481, and he got married in 1440. He and his wife Katharina had one child, a boy called Adriaen.
Considering the importance of the male lineage in the 15th century, we can understand Adriaen’s presence in both categories of works (the altar and the portraits from the Brukenthal collection). Since in the composition The Seven Joys of Virgin Mary he wears adult clothes, the portraits were dated about ten years earlier.