Între pictorii români ai ultimei jumătăți de secol, Sultana Maitec (1928 – 2016) are un parcurs atipic: optează, încă din anii ‘60, când realismul socialist era singura expresie validată de sistem, pentru pictura nonfigurativă în tehnica foiței de aur, ceea ce a însemnat o cale proprie de împotrivire și rezistență la imperativele ideologice ale perioadei. În plină „epocă de aur”, așadar, Sultana Maitec alegea chiar aurul ca material de lucru și, prin această opțiune, își salva opera de la orice interferență cu obligația, pentru un artist al acelei perioade, de a reprezenta o lume, în fond, imposibil de reprezentat.
