Pavilionul Central

Constantin Piliuță omologheză în pictura românească scena de gen ca expresie a derizoriului cotidian și tablourile cu subiect floral ca loc de manifestare a esteticii simplității și armoniei paletei. Ambele sunt atinse nu numai de paloare într-o lumina vie, levantină, dar și de pasiuni ardente, exprimate de subtilele arabescuri ale compoziției. Este o ilustrare a acelui „spiritus loci” ce balansează paradoxal între frecventarea hazardului și seninătatea contemplării propriei inacțiuni sau a frumuseții în expresia sa vegetală. Piliuță a adus zâmbetul în istoria artei noastre, produs fie de spectacolul cotidianului contingent, fie ca expresie a încântării atunci când simplitatea lumii se dezvăluie ca mister al său.

Curator: Călin Stegerean